Amintiri de la mare

Evangelia.

O luna de peripetii...

Oau..o luna de cand n-am mai scris...

O luna in care m-am maturizat destul de mult, cred eu. Nu, nu am patit nimic dramatic.

Stii senzatia aceea cand simti ca ai mai descoperit ceva, ca sufletul ti-a mai dezvaluit o particica din el, despre care nu stiai ca exista?

Am facut 21 de ani. Frumoasa varsta. Simti ca viata de-abia acum incepe. Am inceput sa lucrez in forta. Am un target de indeplinit, sper sa reusesc. Am realizat ca-mi doresc cu adevarat sa ma perfectionez in fotografie. O sa incerc sa-mi iau pRestantele cu note mari. Da, sunt studenta si am restante, care e problema?? O sa ma hranesc cu amintirile acestei veri superbe. Vara care mi-a alimentat bateriile la maxim. Intamplari neprevazute si invataminte ascunse.

Am 21 de ani si acum m-a traznit si pe mine: sunt atatea lucruri de facut in viata asta!... O sa incep prin a profita la maxim de prezent. :)

E deja ora 00.00?

Ce repede trece timpul...

Si ce frumos a fost la mare... Ce rasarit magic.... Ce aproximare incredibila! :) Stiam eu ca soarele se va iti la 5.41 (5.43 :P). Eroarea de 2 minute nu se pune, da? :)
Ce locuri deosebite.... Va urez sa traiti si voi ce am trait eu in dimineata aceea. Sa simtiti ca traiti cu fiecare por al pielii zburlite de frig, sa va imbatati cu fericire....

Sa vi se opreasca respiratia de uimire si sa realizati ca nu veti gasi niciodata cuvintele potrivite. De fapt, tacerea si privirea vorbesc de la sine...

Si inca ceva: nu-i asa ca nu este o simpla coincidenta sa intorci capul intr-o parte, sa te uiti brusc pe cer si sa iti faca o stea cazatoare cu ochiul...de doua ori intr-o ora?

Childhood Games...

Cine nu s-a enervat cand il musca planta carnivora? Cine nu s-a bucurat cand a mai trecut de un nivel? Care dintre voi nu a jucat Mario copil fiind? Pentru cei carora le este dor de el, va ofer o alternativa flash a jocului. Mie, una, imi trezeste amintiri foarte amuzante! :)

Enjoy!

Spookie... sau nu!

E noapte. O noapte frumoasa. Poate prea calda.

Si imi aduc aminte de o noapte mai rece... de ianuarie. 1-2 ianuarie 2006. Sunt la Costinesti cu prietena mea buna (rau), L. aka Sis. :)
Dupa o noapte, asemanatoare revului, ca-ntre fete (suntem 3 fete si un baiat, fratimiu), ne autoinvitam fiecare in camera lui. Din casa mare a verisoarei prietenei mele. Nu pot sa dorm. E innorat. Bine ca e iarna si nu sunt fulgere.

Aud niste zgomote ciudate... Sigur vin din camera Sis-ului si a lui fratello. (Formau, pe atunci, un cuplu.) Si totusi... continua zgomotele... Astia n-au somn... Ia sa-i deranjez... Si intru la ei. Cuminti... Ciudat... ;)) "Voi faceati zgomotele acelea ciudate?" ..."mmm...care? Aa....da! Da, noi... de la noi veneau... :D "... Ok..whatever..

Dupa trei luni...stam la povesti. Noapte fantomelor. Brrr... Cu Sis, desigur, si alti cativa prieteni. "Aditzoy," spune L., "mai tii minte noaptea aceea de dupa rev?".. "Normal, cum as putea s-o uit?"... "Stii....nu noi faceam zgomotele acelea...Si nici verisoara mea..."

De-atunci imi doresc tare mult sa le si vad, nu doar sa le aud. Oare sunt prietenoase? Sper, ca altfel m-as topi de frica. Da, cred in fantome... :)

Cand a trecut timpul? Dar ce frumos a trecut..... 8->

Teste, peste teme, peste teste, peste... ati prins ideea.... Da. E ultima saptamana de .."scoala". Ca de obicei, mi-am lasat temele de la toate materiile pentru zilele astea. Si mi le-am ales special la inceputul semestrului, asa, "sa scap repede de referatele absolut necesare"...

Cand a trecut timpul? De ce nu le-am facut pe toate in prima saptamana, ca apoi sa stau linistita tot semestrul? Cat de lenesa am putut fi? Mereu zic.. "de la anu`, ma apuc serios de invatat". Si ma trezesc la sfarsitul anului intrebandu-ma "wtf?!? doar o saptamana pana la sfarsit??? HELP!". Combinatia perfecta pentru un stres calitate superioara: referate si partiale, toate in aceleasi ultime 5 zile. Si ma miram de ce am atatia nervi...

Si totusi... n-am stat degeaba. Mi-am trait viata la maxim. Cu bune, cu rele, cu plecari inopinate la mare, cu facut baie in marea de 17 grade, fugit la Ploiesti pentru un singur (si mic, fie vorba-ntre noi) McPuisor (da` buuuun!), fuga pana la Ciorani pentru salvat un suflet mare si bun, visuri, distractie, emotii, placere... Si multe altele... Cand sa mai ai, frate, timp si de facultate? :)

Sunt atatea de trait si de simtit.... Lucruri pentru care trebuie sa te daruiesti tot, cu trup si suflet...

Cine stie, cunoaste. ;)

Clar, nu am irosit nicio clipa! Si sunt mandra de asta!

Sper sa fii si tu...
:P prelungit!

P.S.: Ma descurc eu si cu "scoala"... :) Dar de la anu`.... o luam de la capat! :)